Labirintul prieteniei

Haideti sa aflam mai multe despre fenomenul bullying…

Bullying-ul este o situatie in care un copil (sau un grup de copii) il “ataca” fizic, verbal, relational sau prin cyberbullying pe un al copil sau chiar pe mai multi. Copilul care recurge la astfel de actiuni tinde sa se simta superior fata de colegii sai, astfel incat recurge la comportamente usor vizibile sau chiar greu de detectat. Deseori apare cazul in care mai multi copii formeaza un grup, iar actiunile lor sunt indreptate impotriva unuia sau mai multor copii, in general impotriva acelor copii cu o atitudine submisiva sau pe care ii percep ca fiind vulnerabili.

Astfel, exista mai multe tipuri de bullying:

1. a)       Fizic

•         este tipul de bullying poate cel mai usor de identificat
•         agresorul isi manifesta forta fizica pentru a-si arata “puterea” astfel incat poate sa-i imping ape ceilalti, sa-i loveasca, sa le distruga obiectele personale etc.

1. b)      Relational / social

•         agresorul se foloseste de popularitatea sa pentru a-si bate joc de alti copii sau pur si simplu pentru a-I exclude din “grupul sau”
•         aceasta forma de bullying poate fi mai greu de observant si se poate petrece pe o perioada mai lunga de timp

1. c)       Verbal

•         agresorul poate sa-i spuna celuilalt diverse lucruri rautacioase la adresa sa, ori chiar sa le scrie (fie prin biletele sau alte modalitati)

1. d)      Cyberbullying

•         poate fi destul de greu de depistat, fiindca se petrece in mediul online (pe diferite platforme de socializare, grupuri) sau chiar prin mesaje text sau email-uri

Bullying-ul este un fenomen ce apare cu o frecventa destul de mare in randul copiilor din Romania. Jocurile care pot face referire la bullying sunt de diferite tipuri. Practic, orice joc ce are ca principiu de baza prezentarea, intelegerea si gestionarea emotiilor poate fi luat in considerare atunci cand vorbim despre bullying.

Dar cum pot adultii sa le vorbeasca mai usor copiilor despre bullying?

Atunci cand vorbim despre cuvinte rautacioase, lovituri si alte comportamente / atitudini prin care un alt copil este ranit nu neaparat fizic, ci si emotional, este foarte important sa stim ce putem face pentru a-l ajuta nu doar pe cel care joaca rolul de victima, ci si pe copilul care „ataca”. Fiindca, pana la urma, si copilul care este agresiv (fizic sau verbal) are nevoie tot de un adult care sa il sprijine si care sa il ajute sa isi gestioneze emotiile, nicidecum sa il excluda sau sa il pedepseasca.

Poate ca unii dintre dumneavoastra va ganditi „Dar de ce sa nu-i pedepsim pe cei care musca, lovesc sau isi bat joc de alti copii?” si este normal sa va ganditi la astfel de intrebari. De aceea, va oferim urmatoarele explicatii:

Din punct de vedere neurologic, creierul unui copil nu are toate zonele atat de bine dezvoltate, incat sa poata ajuta mintea si corpul in controlul anumitor stari. De aceea, copiii au nevoie de explicatiile noastre (oferite nu doar o data, ci de atatea ori, pana cand se familiarizeaza cu ele si le integreaza intr-un mod profund) si, chiar daca sunt mai inchisi in ei (cu o tendinta mai mare spre a retine emotiile) sau mai deschisi, indrazneti ori pur si simplu energici, ei depind in totalitate de suportul psihologic pe care il primesc din partea adultilor.

Stim ca nu este usor sa le oferim mereu explicatii „pompoase” despre emotii, comportamente si ganduri, pentru ca nici noi, la randul nostru, nu am fost (majoritatea) invatati despre aceste lucruri. Insa, daca intelegem din punct de vedere cognitiv aceste informatii, le repetam si suntem consecventi (ne tinem de treaba), rezultatele nu vor inceta sa apara!

Astfel, este important sa intelegem si sa le transmitem si copiilor nostri / cu care lucram faptul ca:

• toti oamenii simt atat emotii pozitive, cat si negative – niciuna dintre aceste emotii nu este buna sau rea, fiecare emotie pur si simplu exista

• emotiile negative doar trec prin corpurile noastre cateodata, iar noi avem nevoia de a le exprima, pentru a ne elibera de ele si pentru a ajunge din nou la echilibrul interior

• ii putem ajuta pe copii sa isi gestioneze emotiile, recunoscandu-le mai intai pe ale noastre si aplicand apoi tehnici specifice de gestionare a lor

• foarte important este sa empatizam si cu cei mici si sa facem diferenta dintre emotie si comportament: putem accepta absolut orice emotie negativa (furie, frica, tristete, rusine etc.), insa nu putem accepta orice comportament negativ (cum ar fi muscatul, lovitul, impinsul sau chiar exprimarea unor cuvinte jignitoare)

• atunci cand un copil se simte inteles din punct de vedere emotional („Inteleg si accept ceea ce simti”), prezinta mai multe sanse de a renunta la comportamentele negative folosite si de a le inlocui cu altele benefice, constructive, fie ele si pentru a-si exprima trairile negative

• copiii se pot elibera de emotiile negative intr-un mod sanatos (deci fara sa isi faca rau lor, celor din jur sau obiectelor) prin: scris, cuvinte, sarituri si alte miscari prin care toata acea energie stocata la nivelul corpului are ocazia de a se elibera (altfel, daca nu isi misca corpul in mod constient, emotiile respective se tot aduna, precum un bulgare care se rostogoleste la vale si devine din ce in ce mai mare, deci mai greu de „spart” / gestionat)

• in cazul copiilor care ii „ataca” fizic sau verbal pe alti copii, este foarte important sa retinem faptul ca NU EXISTA COPII RAI, doar copii care au anumite trairi neexprimate in interiorul lor si care nu stiu in ce alt fel ar putea sa isi exprime nemultumirile sau chiar sentimentul de putere

• fiecare copil are nevoie sa auda ca tot ceea ce el simte este normal, deci ca EL ESTE NORMAL, perfect, minunat, exact asa cum este, insa poate anumite COMPORTAMENTE pe care le are nu sunt sanatoase si benefice nici pentru el, dar nici pentru cei din jurul lui

• de aceea, copiii au nevoie de noi, cei mari, pentru a-i ajuta sa isi gestioneze emotiile si sa gaseasca cele mai potrivite solutii la problemele cu care se confrunta (de pilda: sa foloseasca cuvintele pentru a exprima ceea ce vor, sa isi elibereze furia prin tehnici sanatoase si sa inteleaga faptul ca loviturile sau cuvintele jignitoare ranesc fizic / emotional si nu aduc nicio rezolvare)

• respiratia abdominala este unul dintre exercitiul pe care fiecare copil si adult ar putea sa il foloseasca zilnic chiar, pentru a feveni mai prezent, mai calm si mai echilibrat

•  orice copil care este jignit sau lovit are dreptul de a simti emotii negative (tristete, rusine, furie etc.) si are nevoia de a fi ajutat astfel incat sa exprime acele trairi si sa gaseasca cele mai potrivite solutii impreuna cu parintii lui / cadrele didactice

• nici copilul care loveste / striga la alti copii, si nici cel care este lovit sau la care se striga nu este favorizat / avantajat – este important sa empatizam cu fiecare copil in parte si sa incercam sa intelegem ca pot exista numeroase motive serioase pentru care acel copil musca, impinge sau poate chiar nu spune nimic despre ce i se intampla la scoala / gradi

• dupa ce empatizam cu copiii si le aratam faptul ca emotiile lor sunt acceptate, gasirea solutiilor potrivite este un procesc prin care cel mai bine este sa trecem „impreuna cu cei mici”, fara sa le dam „ordine” sau sa ii lasam pe ei singuri sa isi rezolve problemele – ne amintim ca fiecare copil are nevoie de ajutorul unui adult pentru a-si gestiona emotiile / problemele, fiindca inclusiv din punct de vedere neurologic, el nu are aceasta abilitate (inca) de a face fata singur unor astfel de situatii / evenimente

• astfel, noi va recomandam cu drag sa folositi intrebarile deschise precum „Tu ce crezi despre… / Ce parere ai?”, „Ce ai fi facut tu in locul…?”, „Ce ar fi putut … sa faca?” si asa mai departe, chiar si in cadrul acestui joc

• de asemenea, va incurajam sa le oferiti copiilor exemple din propria experienta de viata (bineinteles, povestite si explicate pentru nivelul lor de intelegere), fiindca aceste exemple „banale” ii ajuta pe copii sa vada ca nu sunt singurii care experimenteaza emotii negative / care trec prin situatii mai dificile si exista solutii intotdeauna, important fiind sa te deschizi si sa ai curajul de a cere ajutor 

• este indicat sa evitati comparatiile (ex: „Dar cine mai vorbeste la fel ca tine in clasa?”), sa criticati doar comportamentul (ceea ce face / a facut copilul), acceptand emotia si copilul, ca persoana, pentru a-i arata ca sunteti alaturi de el si ca il acceptati asa cum este, ajutandu-l totdata sa isi schimbe comportamentele

Asadar, dragi „oameni mari”, va sfatuim sa consultati aceasta brosura de fiecare data cand simtiti nevoia unui mic ajutor in ceea ce priveste gestionarea emotiilor si comportamentelor copiilor dumneavoastra si, bineinteles, sa aveti incredere in propriile voastre forte! Sunteti cei mai buni parinti care puteti fi pentru copiii vostri! Aveti incredere in trairile dumneavoastra, puneti in aplicare aceste mici recomandari si nu uitati sa va jucati! Zilnic, natural, fara telefoane si alte dispozitive, fiind doar voi cu cei mici si, cine stie, poate chiar cu acest joc alaturi.

Va dorim sa aveti parte de multa distractie si de cat mai multe emotii pozitive!